Legenda Barza Albă

O legendă din secolul al XV-lea, de pe vremea lui Ștefan cel Mare, din Cetatea Soroca — pe malul Nistrului, în nordul Moldovei — și originea emblemei care veghează fiecare divin Barza Albă.

I · Asediul cetății

Cu mult înainte de asediu, mai multe perechi de berze albe își făcuseră cuiburile pe turlele înalte ale Cetății Soroca. Unii voiau să le alunge; ostașii cetății au cerut să fie cruțate — clămpănitul lor îi trezea în fiecare dimineață, ca un ceas viu al garnizoanei.

Se spune că, pe vremea lui Ștefan cel Mare, o armată numeroasă de tătari a asediat Cetatea Soroca vreme de luni de zile. Situația a devenit disperată după ce inamicii au otrăvit fântâna cetății: apărătorii, lipsiți de apă curată și de hrană, își pierdeau pe zi ce trece puterile și speranța.

Atunci, pe neașteptate, cerul s-a umplut de un fâlfâit alb — sute de berze își făceau apariția deasupra cetății, aceleași păsări cruțate cândva de pe turle, purtând acum în ciocuri ciorchini grei de struguri, pe care i-au lăsat să cadă, unul câte unul, în incinta citadelei. Boabele și ajutorul neprețuit al acestor păsări au sporit forțele și au ridicat moralul oștenilor, care au respins atacurile până când oastea lui Ștefan cel Mare le-a venit în sprijin.

De-atunci, barza este simbolul unității — iar cocostârcul, emblema vinului moldovenesc.

II · Moștenirea vie

An de an, moldovenii întâmpină și petrec berzele în călătoria lor, păstrându-le cu grijă cuiburile de lângă case — întoarcerea lor, în fiecare primăvară, vestește un an nou de rod. Odată cu faima vinului moldovenesc, legenda acestor păsări aducătoare de noroc a călătorit dincolo de hotare, purtată azi de eticheta cu chipul lor pe fiecare sticlă Barza Albă.

Ecoul legendei ajunge și mai departe decât eticheta: în numele unor divinuri din colecție. „Codru” poartă aluzia codrilor legendari ai Moldovei, iar „Dragoș Voievod” evocă chiar figura legendară a voievodului fondator — aceeași memorie populară care a dat naștere poveștii berzelor, țesută azi în identitatea fiecărui produs.

Emblema

De la legendă, la sigiliu

Din această legendă s-a născut emblema casei: barza albă care poartă în cioc un ciorchine de struguri — un simbol al recunoștinței și al salvării, păstrat viu opt decenii mai târziu. O regăsești pe fiecare sticlă, pe fiecare butoi și pe poarta divinotecii — semnul că fiecare divin Barza Albă poartă cu el o poveste de opt decenii.

Legenda nu s-a terminat. Continuă în fiecare pahar.

Berzele din poveste au devenit emblema casei — și emblema a devenit o promisiune ținută de opt decenii. Restul firului îl găsești în cronologia Barza Albă.